Cuplul de artizani Truong Thi Chieu și soțul ei îi ghidează pe turiști în experiența preparării prăjiturilor tradiționale populare.
Poveștile de astăzi despre prăjiturile tradiționale arată parcursul conservării și răspândirii acestei moșteniri culinare prin numeroase abordări inovatoare.
O masă delicioasă este ținută minte mult timp.
În primele ore ale dimineții, în cartierul Binh Thuy (orașul Can Tho ), cuptorul de preparare a banh tet (prăjitură vietnameză de orez lipicios) Tu Dep, al doamnei Huynh Thi Dep și al domnului Nguyen Van Ben, este deja aprins. În fiecare an, din noiembrie până la tradiționalul An Nou Lunar, atelierele și satele specializate în prepararea banh tet devin foarte aglomerate.
În mijlocul aromei parfumate a frunzelor de perilla și a orezului lipicios proaspăt gătit, doamna Tu Dep le-a explicat veselă tânărului cuplu care tocmai sosise din Hanoi despre numele „banh tet” - o prăjitură străveche asociată cu obiceiurile Tet, acum o delicatesă pe tot parcursul anului la Tay Do (Can Tho).
Într-un alt colț, nora împacheta turtele de orez în timp ce transmitea în direct pe telefon, împărtășind cu blândețe povești despre cum să alegi un orez bun, cum să-l fiarți pentru a păstra culoarea frunzelor de perilla sau secretul pentru a împiedica uscarea umpluturii de fasole. Până în prezent, turtele de orez de la Tư Đẹp nu sunt vândute doar la taraba de pe cheiul Ninh Kiều, ci sunt vândute și en-gros către distribuitori din Can Tho, Ho Chi Minh City, Da Nang și Hanoi.
În Vinh Long, artizana Huynh Ngoc Lan a petrecut mulți ani colectând și restaurând cu sârguință prăjituri populare tradiționale care au dispărut treptat din sărbătorile tradiționale. În mica ei bucătărie, ea pregătește cu meticulozitate o nouă serie de prăjitură Soc Trang cu dovleac, un tip de prăjitură de origine chineză care a fost odinioară foarte populară în comunitatea locală.
„Tinerii s-ar putea să nu știe prea multe despre el, dar odată ce îl încercați, vă veți aminti de dulceața sa delicată și de textura moale și gumată. Prăjitura cu dovleac este făcută din ingrediente ușor disponibile în grădina casei, cum ar fi făina de orez, dovlecei tineri și laptele de cocos; cei cu mai multe resurse pot face versiuni sărate, adăugând creveți uscați și alte condimente”, a spus artizanul Ngoc Lan.
Ea a adus zeci de prăjituri tradiționale vietnameze unice în multe locuri, câștigând constant premii de top la concursuri culinare.
Micile povești din bucătăria familiei dezvăluie un flux cultural unic, provenit din generații de obiceiuri alimentare și de viață. Orez lipicios, cartofi dulci, manioc, porumb, fasole mung, chiar și frunze de bananier și frunze de cocos... toate ingredientele sunt legate de abundența regiunii Deltei Mekong și de creativitatea fermierilor.
Cântecele populare din sudul Vietnamului menționau odată: „Oricine merge direct la Năm Căn/Se oprește să mănânce bánh hỏi (vermicelli de orez) în Sóc Trăng, Bãi Xàu.” Prăjiturile tradiționale sunt, de asemenea, ofrande indispensabile în ritualurile spirituale și activitățile comunitare, cum ar fi: bánh tét (prăjitură de orez lipicioasă) în Anul Nou Lunar al poporului Kinh; bánh lá lúa (prăjitură din frunze de orez) și cốm dẹp (fulgi de orez aplatizați) în ceremonia de cult al Lunii a poporului khmer; și bánh củ cải (prăjitură de ridichi) pentru a-l trimite pe Zeul Bucătăriei la cer în comunitatea chineză... Nu sunt doar mâncare, ci și simboluri ale sincerității, atașamentului față de pământ, recolte, strămoși și sat.
Tineri turiști experimentează prepararea prăjiturilor tradiționale în timpul unui tur al grădinii din Ca Mau.
Pentru vizitatorii veniți de departe, bucătăria sud-vietnameză, inclusiv prăjiturile tradiționale, oferă senzații inedite și inspiră explorarea și descoperirea.
La Târgul de Toamnă organizat la Hanoi în noiembrie anul trecut, dna Tran Kim Phung (secția Tay Ho) a fost plăcut surprinsă când a gustat pentru prima dată prăjitura cu zahăr de palmier An Giang: „Prăjiturile sudice sunt colorate și, deși aroma este diferită de prăjiturile obișnuite, am găsit fiecare tarabă de prăjituri delicioasă. Planificăm o excursie primăvara viitoare pentru a ne bucura de mai multe specialități ale țării noastre.”
Peste 100 de tipuri de prăjituri tradiționale din sudul Vietnamului, de la banh xeo (clătită sărată vietnameză) și banh da heo (prăjitură cu piele de porc) până la banh gan (prăjitură cu ficat) și banh khot (clătite sărate în miniatură), sunt preparate din produsele abundente ale câmpurilor și din fructele din jurul casei. Fiecare tip este o practică culturală, o dovadă a ingeniozității comunității agricole în utilizarea ingredientelor simple pentru a crea mâncăruri delicioase.
Modul în care sunt făcute prăjiturile poartă, de asemenea, cunoștințe populare valoroase. Aceste experiențe au fost transmise din generație în generație, reflectate în cântece de leagăn: „ Cioara aterizează în cocină / Strigă: «Mamă, s-au copt turtele de orez?»” sau contribuind la cântece populare simple, dar pline de viață, care exprimă sentimente dragi: „ Tu faci hârtia de orez, eu fac turtele de orez pufoase / Înțelegându-ne obrajii roșii unul altuia...”
Pentru a păstra farmecul trecutului
În An Giang, artizanul Rofiah a introdus cu insistență prăjiturile tradiționale de orez la grătar în stil Cham în ultimii 20 de ani. Între timp, în Can Tho, de peste 40 de ani, cuplul de artizani Truong Thi Chieu, adesea numită „mătușa Chin, cofetara satului”, a păstrat meșteșugul de a face prăjituri tradiționale vietnameze de orez, cum ar fi banh tam, banh it și banh chuoi. Recent, au profitat și de ocazie pentru a deschide cursuri pentru a preda grupurilor de studenți și turiști care doresc să învețe.
Dacă luăm în considerare cultura culinară ca pe un atu, atunci festivalurile tradiționale de prăjituri sunt locul unde acest atu este etalat în mod strălucit. Can Tho, Ca Mau, Dong Nai, An Giang… organizează în fiecare an festivaluri, reunind sute de artizani și atrăgând zeci de mii de turiști. Acest lucru crește valoarea produselor agricole locale și stimulează turismul.
Cercetătorul cultural Nham Hung, după mulți ani ca jurat în cadrul concursurilor de patiserie, a comentat: „Festivalul nu este doar distractiv, ci are și o semnificație de conservare. Creează mijloace de trai, încurajează mândria și inspiră tinerii.” Mulți artizani, datorită participării la festival, s-au conectat cu hoteluri și lanțuri mari de restaurante, integrându-și produsele în lanțul valoric într-un mod mai profesional și stabil.
Festivalul nu este doar distractiv, ci are și o semnificație de conservare. Creează mijloace de trai, încurajează mândria și inspiră tinerii.
Cercetătorul cultural Nham Hung
Prăjiturile tradiționale vietnameze nu se găsesc doar în zonele rurale, ci intră și în viața culturală contemporană în moduri noi. O expoziție interesantă organizată recent la Muzeul Femeilor din Vietnamul de Sud (Ho Chi Minh City) a fost „Regiunea Insulei” de designerul Nguyen Minh Cong (născută în 1994).
Inspirat de prăjiturile tradiționale vietnameze, a creat modele vestimentare care au adunat milioane de aprecieri pe rețelele de socializare, apoi le-a transformat în haine impresionante de lux. „Banh xeo” (clătită sărată vietnameză), „Banh lot” (supă dulce vietnameză), „Banh trang re” (rulouri vietnameze din hârtie de orez), „Mut dua” (gem de cocos)... au fost transformate în rochii și ținute sofisticate și ușor de recunoscut, reflectând măiestria vietnameză, aliniindu-se în același timp cu tendințele internaționale. Aceste modele l-au însoțit pe tânărul artist la spectacole atât pe plan intern, cât și internațional, ca o modalitate de a spune povestea patriei sale prin limbajul modei.
În ultimii ani, turismul experiențial a înflorit. Multe tururi în mediul rural combină o experiență de „zi ca artizan”: turiștii pot face banh khot (clătite sărate în miniatură), pot face banh xeo (clătite sărate vietnameze), pot înfășura banh tet (turte vietnameze de orez lipicios) și pot asculta povești despre viață și meșteșug. Grupurile turistice internaționale sunt deosebit de încântate să poată despacheta, tăia și savura personal prăjiturile. Prin intermediul acestor experiențe, turiștii dobândesc o mai bună înțelegere a produselor agricole, a practicilor agricole și a modului în care oamenii din sudul Vietnamului își prețuiesc produsele locale.
Cu toate acestea, prăjiturile tradiționale vietnameze se confruntă încă cu multe provocări, deoarece majoritatea producției la scară mică este, ambalajele sunt de calitate inferioară, conservarea este dificilă, iar brandingul și indicațiile geografice sunt limitate. Pentru a preveni estomparea acestei moșteniri în viața modernă, este necesară colaborarea comunității și a industriei turismului, precum și sprijinul autorităților locale în dezvoltarea de branduri și standarde de calitate. De exemplu, un sprijin sporit pentru artizani, o comunicare extinsă pe platformele digitale, profesionalizarea meșteșugului de cofetărie și încurajarea tinerilor să participe nu doar ca succesori, ci și ca creatori...
Pe măsură ce anul se apropie de sfârșit, multe brutării tradiționale sunt din ce în ce mai ocupate cu pregătirile pentru sezonul festiv. Satele My Long (hârtie de orez), Son Doc (turte de orez expandate), Tra Cuon (turte de orez lipicioase), Vung Thom (turte lunare) și Ca Mau (găluște de orez) sunt pline de activitate zi și noapte. Aroma de orez lipicios și nucă de cocos plutește în briză, iar mâinile agile împachetează, ambalează, coc și usucă mâncarea, făcând o punte între cultura tradițională și viața contemporană.
Potrivit ziarului Nhan Dan
Sursă: https://baoangiang.com.vn/huong-vi-dat-phuong-nam-a468690.html
